5 November 2008 - 19:14Exercitii despre comunicare
Am citit atat articolul lui Adrian Plesu despre cultura de internet cat si schimbul de replici intre Dragos Butuzea si Adrian Ciubotaru pe marginea lui si as vrea sa fac public ce gandesc despre acest schimb de opinii.
As incepe prin a expune anumite caracteristici ale internetului care-l fac diferit de mediile de comunicare precedente: costurile extrem de mici de distributie ale continutului (*) si gradul de dispersie pe care aceste costuri (**) il implica.
Mediile de comunicare anterioare aveau costuri extrem de mari: distributia era facuta manual (***), costurile hartiei sau pergamentului erau ridicate. Aceste costuri mari au creeat entitati care administrau continutul prin triaj si au decis atat nature continutului cat si nature organizatiilor care administrau.
Initial distributia se rezuma la a copia un manuscris de mana pentru a-l trimite unui destinatar. Costurile prohibitive ale acestei operatii dictau ca singurele entitati care putea distribui continut sa fie cele care isi puteau asuma aceste costuri direct (curti regale, etc…) sau cele specializate in distributia de continut pentru care aceste costuri sunt relativ mici (diferite institutii bisericesti care erau specializate in acest domeniu datorita faptului ca erau singurii consumatori de continut. Continutul in cazul lor se rezuma in general la o singura carte: Biblia).
Odata cu introducerea tiparului costurile de distributie au scazut, mai precis s-au mutat de la copiat pur si simplu la fabricarea de linotipuri sau de tiparuri pentru paginarea continutului. Odata cu scaderea acestor costuri capacitatea de distribui si implicit cantitatea de continut in circulatie, a crescut, dar a atins limitele superioare impuse de noile costuri. Pentru a administra aceasta cantitate de continut s-au infiintat diverse entitati (cluburi literare, diverse reviste, etc…) care distribuiau continutul dupa cum era finantati. In acest interval de timp continutul reflecta in mare parte idealurile si interesele “sponsorilor” acestor entitati si este predominant artistic. De asemenea Europa se afla in plin proces de urbanizare, ceea ce ridica numarul celor care pot consuma acest continut (in marea majoritate mici burghezi care se pot dedica consumului de carte in timpul liber). Oferta de continut generata de scaderea costurilor de distributie isi gaseste un match perfect in cererea de continut generata de procesul de urbanizare.
Este marea epoca in care cei putini ii “educa” pe cei multi, epoca care dureaza atata vreme cat costurile de distributie a continutului se mentin constante(****).
Pe masura ce distributia devine mai eficienta costurile ei scad, ceea implica ca mai mult continut (in volum si in diversitate) poate fi distribuit. In acelasi timp numarul consumatorilor creste, ne aflam intr-un moment in care atat oferta cat si cererea de continut se afla in crestere (inca o data oferta si cererea par se mearga la unison). Apar sub-genuri literare, literatura “populara”, incrucisari intre sub-genuri, specializare crescanda in interiorul aceluiasi domeniu, etc… De remarcat gradul ridicat de dispersie al producerii si consumului de continut: comunitatea incepe sa se rupa in granule din ce in ce mai mici si mai specializate, oferta si consumul de continut fiind intermediata in interiorul acestor granule independent unele de altele.
Costurile de distributie ating un platou inferior pana la introducerea internetului care propune un mediu in care costurile de distributie sunt nu chiar zero, dar destul de aproape (faptul ca nu sunt chiar zero are niste implicatii care nu vor fi discutate aici). Faptul ca aceste costuri sunt din ce in ce mai mici fac ca gradul de dispersie sa se mareasca. Granulele mentionate mai sus devin din ce in ce mai mici, dar si din ce in ce mai efemere si mai fluide, poti trece de la o granula la alta cu foarte mare usurinta. Gradul de specializare se mareste pe masura ca cantitatea de continut care trebuie consumata se mareste in volum si diversitate.
In acest nou mediu intermedierea dintre cerere si oferta nu mai este facuta de catre case de editura, diverse mecene sau autoritati in domeniu, pentru ca aceste entitati nu fac fata volumului imens de continut produs, ci de catre diverse motoare de cautare si aplicatii scrise pentru ele care devin mediatorii schimbului de continut. In afara motoarelor de cautare (care actioneaza orizonal, la un nivel deasupra granulelor) in interiorul granulelor activeaza lideri de opinie care filtreaza continutul (asemanator cercurilor literare care i-au precedat) cu care intra in contact si-l distribuie mai departe.
Am scris cele de deasupra pentru ca Adrian Ciubotaru s-a referit la diferitele etape prin care mediile de comunicare au trecut in istorie si am vrut sa clarific, mai mult pentru mine, care sunt fortele care au schimbat aceste medii de comunicare de-a lungul timpului, pentru a putea raspunde mai bine intrebarilor puse de cei 2.
Andrei Plesu deplange amatorismul care decurge din usurinta cu care cineva are acces la informatie, dar acest amatorism nu se datoreaza accessului usor la informatie cat mai ales faptului ca cei care consuma produsele acestui amatorism probabil ca nu sunt in stare sa consume mai mult. Daca majoritatea romanilor se multumesc cu dictarea pe sticla a unor pasaje din Wikipedia ce rost are sa le oferi mai mult? S-ar putea sa nu fie in stare sa consume altceva si aceasta dictare din Wikipedia e chiar optimala, s-ar putea sa genereze interes pentru anumite subiecte. Parerea mea este ca Adrian Plesu face greseala de a se concentra exclusiv asupra ofertei de continut de la TV (saraca din punctul sau de vedere) dar scapa din vedere cererea de continut de pe acelasi canal (care e la fel de saraca).
Adrian Ciubotaru se intreaba care este miza spirituala a internetului si cum va arata cultura viitorului. Internetul in sine poate fi gandit ca un depozit imens de carti indexat mai mult sau mai putin eficient care intermediaza interactii intre producatori si consumatori de continut. Intr-un asemenea depozit de carti (in care Plato, Voltaire, Shakespeare, etc… sunt pusi pe acelasi raft cu manualul de utilizare al ultimului aspirator GE) nu exista notiunea de spiritualitate pentru ca internetul este o constructie electronica. Notiunea de spiritualitate se poate aplica eventual oamenilor si interactiunilor dintre ei, dar este foarte greu de formulat o idee, un concept, ceva care sa se aplice la toti participantii pentru ca numarul imens de participanti si de relatii intre ei implica o foarte mare varietate care nu poate fi cuprinsa atat de usor. SIngurul mod in care Internetul poate fi tratat este statistic.
Singurul lucru care apropie internetul de spiritualitate pe care-l vad este faptul ca a devenit foarte usor de a creea nise destructive, care pot accelera anumite tendinte destructive si amplificarea fenomenelor de izolare pe care le traiesc anumiti indivizi care prefera noile moduri de comunicare (prin scris) vechilor moduri de comunicare (verbal).
Faptul ca noile medii de comunicare creeaza relatii cu cost de oportunitate scazut (practic orice relatie de pe internet poate fi terminata si inlocuita cu o noua relatie relativ rapid) antreneaza relatii superficiale (practic nu faci o investitie importanta cand incepi o relatie pe internet).
As zice ca miza spirituala a internetului este cum sa te re-atasezi de persoane in contextul in care formele de comunicare si relatiile generate de ele devin din ce in ce mai impersonale.
In ceea ce priveste cultura viitorului parerea mea este ca ea va fi fragmentata, specializata si extrem de accesibila din punct de vedere fizic (poti sa intri in contact cu oricine oriunde), dar greu de inteles din exterior (din cauza specializarii), o multime de nise care interactioneaza unele cu altele prin diferite mecanisme.
P.S. Acest post a fost scris in mai multe reprize, n-am reusit sa gasesc o pauza suficient de lunga pentru a-l scrie in liniste ci in reprize de cateva minute, sper ca nu am facut prea multe greseli de ortografie. Imi dau seama ca nu este scris incredibil de bine si este mai mult o lista de idei, dar n-am avut timp sa lucrez prea mult la el.
Am incercat sa aplic anumite concepte economice diferitelor medii de comunicare.
Nu am facut nici un fel de cercetari in ceea ce priveste diferitele medii de comunicare.
* Continut este folosit in intelesul cuvantului “content” din engleza.
** Pentru a vizualiza efectele pe care costurilor de distributie le au asupra continutului care este distribuit inchipuiti-va o palnie prin care continutul este pasat catre consumatori si a carei deschidere este invers proportionala cu costurile de distributie: cu cat costurile scad cu atat palnia se deschide mai mult si cantitatea de continut in circulatie (atat in volum cat si in diversitate) creste.
*** Initial a distribui un document se rezuma la a angaja un copist care sa copieze acel document de mana. Odata cu introducerea tiparului distributia unui document se rezuma la creerea unui linotip sau al unui tipar care urma sa fie folosit la creerea unui numar mai mare de copii. Costul per copie scade odata cu introducerea tiparului, dar nu este zero, nici macar aproape, daca iei in consideratie faptul ca inca se apela la munca manual si faptul ca nivelul de calificare cerut pentru aceasta functie era mare in comparatie cu celelalte ocupatii.
**** De remarcat ca echilibrul economic intre oferta de continut (constransa de costurile de distributie relativ mari) si cerere (in crestere datorita urbanizarii) din aceea vreme este considerata de multi romani ca fiind un echilibru economic optimal in care o fiinta umana se poate dezvolta armonios, modelata de entitatile care finantau distributia continutului. Mediul actual de comunicare, definit de costuri extrem de mici, este vazut cu multa ingrijorare de catre o buna parte dintre romani.
No Comments | Tags: Miscellaneous, Personal

