2 July 2009 - 16:47Key-value stores and relational databases

Relational databases are going thru a rough patch right now, some pundits going as far as writing them off. Their main problem is the fact that they are constrained to run within the same physical box (*) and scaling out is pretty hard. Once the datasets reach a certain size you will probably need to look beyond the typical relational database at other ways to store your data.

One type of alternative datastore that is getting a lot of attention is the distributed key-value store which maps values to keys and then assign keys onto multiple storage nods according to a hash function (**). In such a setting you get an object thru a key, you work with it and then you save it back in the datastore. The fact that this configuration scales out easily (***) makes this datastore very appealing, and if you are working with large datasets you will probably have no choice but to use something like it.

The transition from relational databases to key-value stores will probably include taking relations out of your application, re-modelling your application in order to group data together and streaming data to a reporting database. Relational databases gave the user both data storage as well as relations between entities which came as both a blessing and a curse (while relations made reporting easier they also gave un-checked access to data which allowed all sorts of corners to be cut). Well, key-value stores will take relations out: data access is more local, you typically have access only to what is immediate to a particular entity and you cannot perform queries spanning your entire data model. This type of data access could turn out to be actually a good thing, because these very close relationships will force an application to have a cleaner design since you will not be able to rely on monster SQL statements for compensating for design deficiencies.

In an application which needs to handle massive amounts of data relations between data will be delegated to activities which require them (reporting is a pretty good example) and data will be streamed from the key-value stores to the relational databases where these activities take place.
All in all, a pretty good division of tasks: applications with a (hopefully) cleaner model relying on key-value stores streaming data to relational databases for reporting.

All the above doesn’t mean that relational databases will disappear, the vast majority of applications do not require to process the massive amounts of data which render your typical database unpractical. Relational databases will be around for quite a while.

* Obviously, there are database clusters (such as Oracle RACs), but they are pretty costly.

** Examples of key-value stores are Google’s Big Table, Amazon’s Dynamo and IBM’s eXtreme scale.

*** Actually, there are constraints attached to it. In order to get the best performance you need to model your application so that data access occurs within the same node in order to avoid a distributed transaction spanning across multiple nodes. Please read this article by Billy Newport from IBM for a better understanding.

No Comments | Tags: Personal

14 June 2009 - 1:25Nicushoara

O porecla excelenta pentru noul euro-parlamentar din imagine, o porecla care spune multe despre ea. Ca si despre tatal ei de altfel…

No Comments | Tags: Personal

11 December 2008 - 15:16Sfarsitul iluziilor…

In ultimii 3 ani lucrurile pareau ca au inceput sa mearga bine in Romania si lumea incepuse din nou sa simta un sentiment de speranta (*). Doua evenimente importante se intamplau in aceasta periaoda: aderarea la UE a Romaniei si integrarea ei in piata de forta de munca globala (in principal prin out-sourcing) care a dus la cresterea salariilor in diferite ramuri prin alinierea lor la nivele internationale (**). Multa luma considera ca cresterii nivelului de trai i se va asocia si primenirea clasei politice in urma presiunilor de la Bruxelles.

Din pacate toate acestea s-au dovedit numai iluzii. Faptul ca cresterea nivelului de trai s-a produs la nivel de individ si nu de societate (***) a facat ca bunastarea de care se bucura un informatician, de exemplu,  sa ia sfarsit odata ce acel informatician iese pe usa locuintei. Sperantele de a vedea clasa politica schimbata s-au dovedit de asemenea zadarnice: odata intrati in UE Monica Macovei a fost zburata din functie pentru a lasa guvernul sa ia in primire in liniste atat fondurile UE cat si impozitele platite de multinationalele care incepusera sa apara in Romania. Speranta ca UE ne va rezolva noua problemele prin aplicarea de presiuni asupra clasei politice a disparut si ea odata cu ratzoielile cuplului Olteanu-Vacaroiu la adresa UE, a devenit evident ca baietii din parlament n-o sa se lase intimidati de functionarii de la Bruxelles.

La 18 de ani de la caderea lui Ceausescu am ajuns la concluzia inconfortabila ca nu prea a mai ramas mare lucru in care sa crezi in Romania: am trait cu iluzia ca odata ce vom scapa de Ceausescu vom putea cladi o societate normala, iluzie care s-a spulberat la 20 Mai 1990. Am trait in continuare cu iluzia ca partidele istorice (PNL + PNTCD) ar putea schimba situatia in Romania, iluzie care s-a dus odata cu alegerile din 1996. Am pastrat in continuare speranta ca integrarea in diverse structuri occidentale (NATO + UE) va pune Romania in ordine, iluzia asta se duce acum. Am sperat ca multinationalele straine ne vor scapa de patronatul roman (sau il vor forta sa se schimbe) si vor introduce ele bunastarea in Romania, dupa cum spuneam mai sus acest lucru s-a intamplat doar la o scara extrem de redusa. 
Printre ultimele sperante mai ramasese ca clasa politica va fi reformata din interior, speranta exploatata extrem de eficient de Basescu, un om politic cu un fler extrem de bine dezvolta (cine isi mai aminteste tzepele pe care le promisese sa le instaleze in Piatza Victoriei?). Odata cu alegerile din 2008 se destrama si aceasta iluzie: Basescu, asa-zisul campion al anticoruptiei, va face un guvern in umbra caruia sta Manivela, blogger-ul de la Cornu, Micki Sphaga, etc… Culmea cinismului, acest guvern va fi inaugurat in perioada 15-22 decembrie, probabil pentru a re-aminti rudelor celor care au murit in decembrie 1989 ca atunci s-a murit pentru ca Stolojan si Basescu sa imparta shpagi. Mare lovitura de imagine, intr-adevar…

Anul 2009 se anunta destul de greu, dar parerea mea este ca greul adevarat in Romania va incepe in 2010. Marea masa de romani prost calificati disponibilizati in momentul de fata in Spania si Italia vor prefera sa ramana acolo, cel putin pentru durata iernii 2008-2009, consumandu-si ajutoarele de somaj la care au drept pentru 6 luni. Intoarcerea lor in Romania va crea un soc pe piata fortei de munca necalificata, trimitand salariile acestui segment in jos. Vor fi salvati temporar de economiile sarace facute in strainatate si de faptul ca marele carmaci Basescu va fi in campanie electorala in 2009 si deci va da drumul la tot felul de pomeni electorale care-i va mentine pe saracii Romaniei pe linia de plutire pana pe la alegeri. Odata cu alegerile (sfarsitul anului 2009) bruma de bunastare care le insoteste isi va pierde motivul de a exista, prin urmare pomenile vor inceta si saracia se va accentua (este posibil ca diferite indicatoru economici cum ar fi rata de schimb a leului, rating-ul de credit pentru guvernul Romaniei, etc… sa intre in declin in acelasi timp). La 6-8 luni de la inceperea pomenilor (inceputul 2010) inflatia cauzata de ele va incepe sa se faca simtita reducand in continuare veniturile populatiei. Singura lucru bun pe care-l vad pentru o parte din populatia Romaniei este faptul ca este probabil ca in a doua jumatate a anului 2010 tarile dezvoltate sa inceapa sa iasa din criza generata de ipotecile sub-prime din Statele Unite, ceea ce va face posibil ca salariatii din economia de cunostinte din Romania sa-si imbunatateasca nivelul de trai prin emigrare, s-ar putea sa apara posturi in Occident pe care ei sa le poata ocupa.

Nu m-ar mira foarte tare ca un nou exod de creiere sa aiba loc in curand, odata ce conditiile o permit (****). La urma urmelor, dupa cum spuneam mai sus, nu mai sunt multe lucruri in care sa-ti pui sperante in Romania…

Later edit: Se pare ca asta e formula urmatorului guvern, presupunand ca va rezista mai mult decat a rezistat Theodor Stolojan in postura de prim-ministru. Elena Udrea la Turism (probabil ca ministerul de turism ar trebui renumit ministerul de parasutism pe durata mandatului EU) si Videanu la economie. Roboteii Boc si Videanu au cele mai grele ministere din acest guvern si probabil ca misiunea lor pe anul care vine este re-alegerea lui Basescu. E jale…

* O expresie a acestui sentimentului de euforie din acel moment poate fi gasita in diferite post-uri de blog-uri din aceea perioada. 

** Diferenta dintre salariile din Occident si Bucuresti pentru aceeasi activitate este costul de a comunica si coordona eficient salariatul din Bucuresti. Odata cu scaderea acestor costuri diferentele intre salarii pentru slujbe echivalente a inceput sa scada iar in  unele cazuri slujbele au fost mutate in Romania, forta de munca din Occident fiind re-orientata catre alte ocupatii. Rezultatul a fost cresterea salariilor in Romania in domeniul serviciilor exportate in Occident.

*** In general un individ consuma 2 tipuri de produse: produse care sunt consumate in privat (paine, pantofi, camasi, etc…) si  produse care sunt consumate in comun (sosele, poduri, scoli, universitati, etc…), ultimul tip de produse fiind produse in Romania de catre guvern. Faptul ca guvernul roman este un guvern extrem de corupt implica ca produsele consumate in comun sunt extrem de proaste, ceea ce implica in continuare ca nivelul de trai creste doar pe segmentul bunurilor private si creste doar la nivel individual ca urmare a cresterii salariilor.

**** Pentru o buna bucata de timp exodul de creiere si-a micsorat amploarea datorat cresterii salariilor in diferite domenii in Romania (salarii care pe langa o oarecare bunastare au adus si o doza destul de mare de speranta). In momentul de fata acest exod va fi inghetat atat timp cat tarile dezvoltate se afla in recesiune pentru ca ele nu vor putea absoarbe acest nou flux de forta de munca. Dar odata cu iesirea din recesiune conditiile vor fi propice pentru a rezuma acest exod la scara larga.

No Comments | Tags: Personal

3 December 2008 - 14:19Goodbye Managing Globalization

A very fine blog on issues related to globalization is posting its last entries. I am sorry to see it go and I wish all the best to Daniel Altman, the host of this incredible source of information about our increasingly inter-connected world.

No Comments | Tags: Personal

5 November 2008 - 19:14Exercitii despre comunicare

Am citit atat articolul lui Adrian Plesu despre cultura de internet cat si schimbul de replici intre Dragos Butuzea si Adrian Ciubotaru pe marginea lui si as vrea sa fac public ce gandesc despre acest schimb de opinii.

As incepe prin a expune anumite caracteristici ale internetului care-l fac diferit de mediile de comunicare precedente: costurile extrem de mici de distributie ale continutului (*) si gradul de dispersie pe care aceste costuri (**) il implica. 

Mediile de comunicare anterioare aveau costuri extrem de mari: distributia era facuta manual (***), costurile hartiei sau pergamentului erau ridicate. Aceste costuri mari au creeat entitati care administrau continutul prin triaj si au decis atat nature continutului cat si nature organizatiilor care administrau. 
Initial distributia se rezuma la a copia un manuscris de mana pentru a-l trimite unui destinatar. Costurile prohibitive ale acestei operatii dictau ca singurele entitati care putea distribui continut sa fie cele care isi puteau asuma aceste costuri direct (curti regale, etc…) sau cele specializate in distributia de continut pentru care aceste costuri sunt relativ mici (diferite institutii bisericesti care erau specializate in acest domeniu datorita faptului ca erau singurii consumatori de continut. Continutul in cazul lor se rezuma in general la o singura carte: Biblia).

Odata cu introducerea tiparului costurile de distributie au scazut, mai precis s-au mutat de la copiat pur si simplu la fabricarea de linotipuri sau de tiparuri pentru paginarea continutului. Odata cu scaderea acestor costuri capacitatea de distribui si implicit cantitatea de continut in circulatie, a crescut, dar a atins limitele superioare impuse de noile costuri. Pentru a administra aceasta cantitate de continut s-au infiintat diverse entitati (cluburi literare, diverse reviste, etc…) care distribuiau continutul dupa cum era finantati. In acest interval de timp continutul reflecta in mare parte idealurile si interesele “sponsorilor” acestor entitati si este predominant artistic. De asemenea Europa se afla in plin proces de urbanizare, ceea ce ridica numarul celor care pot consuma acest continut (in marea majoritate mici burghezi care se pot dedica consumului de carte in timpul liber). Oferta de continut generata de scaderea costurilor de distributie isi gaseste un match perfect in cererea de continut generata de procesul de urbanizare.
Este marea epoca in care cei putini ii “educa” pe cei multi, epoca care dureaza atata vreme cat costurile de distributie a continutului se mentin constante(****).

Pe masura ce distributia devine mai eficienta costurile ei scad, ceea implica ca mai mult continut (in volum si in diversitate) poate fi distribuit. In acelasi timp numarul consumatorilor creste, ne aflam intr-un moment in care atat oferta cat si cererea de continut se afla in crestere (inca o data oferta si cererea par se mearga la unison). Apar sub-genuri literare, literatura “populara”, incrucisari intre sub-genuri, specializare crescanda in interiorul aceluiasi domeniu, etc… De remarcat gradul ridicat de dispersie al producerii si consumului de continut: comunitatea incepe sa se rupa in granule din ce in ce mai mici si mai specializate, oferta si consumul de continut fiind intermediata in interiorul acestor granule independent unele de altele.

Costurile de distributie ating un platou inferior pana la introducerea internetului care propune un mediu in care costurile de distributie sunt nu chiar zero, dar destul de aproape (faptul ca nu sunt chiar zero are niste implicatii care nu vor fi discutate aici). Faptul ca aceste costuri sunt din ce in ce mai mici fac ca gradul de dispersie sa se mareasca. Granulele mentionate mai sus devin din ce in ce mai mici, dar si din ce in ce mai efemere si mai fluide, poti trece de la o granula la alta cu foarte mare usurinta. Gradul de specializare se mareste pe masura ca cantitatea de continut care trebuie consumata se mareste in volum si diversitate.

In acest nou mediu intermedierea dintre cerere si oferta nu mai este facuta de catre case de editura, diverse mecene sau autoritati in domeniu, pentru ca aceste entitati nu fac fata volumului imens de continut produs, ci de catre diverse motoare de cautare si aplicatii scrise pentru ele care devin mediatorii schimbului de continut. In afara motoarelor de cautare (care actioneaza orizonal, la un nivel deasupra granulelor) in interiorul granulelor activeaza lideri de opinie care filtreaza continutul (asemanator cercurilor literare care i-au precedat) cu care intra in contact si-l distribuie mai departe.

Am scris cele de deasupra pentru ca Adrian Ciubotaru s-a referit la diferitele etape prin care mediile de comunicare au trecut in istorie si am vrut sa clarific, mai mult pentru mine, care sunt fortele care au schimbat aceste medii de comunicare de-a lungul timpului, pentru a putea raspunde mai bine intrebarilor puse de cei 2.

Andrei Plesu deplange amatorismul care decurge din usurinta cu care cineva are acces la informatie, dar acest amatorism nu se datoreaza accessului usor la informatie cat mai ales faptului ca cei care consuma produsele acestui amatorism probabil ca nu sunt in stare sa consume mai mult. Daca majoritatea romanilor se multumesc cu dictarea pe sticla a unor pasaje din Wikipedia ce rost are sa le oferi mai mult? S-ar putea sa nu fie in stare sa consume altceva si aceasta dictare din Wikipedia e chiar optimala, s-ar putea sa genereze interes pentru anumite subiecte. Parerea mea este ca Adrian Plesu face greseala de a se concentra exclusiv asupra ofertei de continut de la TV (saraca din punctul sau de vedere) dar scapa din vedere cererea de continut de pe acelasi canal (care e la fel de saraca). 

Adrian Ciubotaru se intreaba care este miza spirituala a internetului si cum va arata cultura viitorului. Internetul in sine poate fi gandit ca un depozit imens de carti indexat mai mult sau mai putin eficient care intermediaza interactii intre producatori si consumatori de continut. Intr-un asemenea depozit de carti (in care Plato, Voltaire, Shakespeare, etc… sunt pusi pe acelasi raft cu manualul de utilizare al ultimului aspirator GE) nu exista notiunea de spiritualitate pentru ca internetul este o constructie electronica. Notiunea de spiritualitate se poate aplica eventual oamenilor si interactiunilor dintre ei, dar este foarte greu de formulat o idee, un concept, ceva care sa se aplice la toti participantii pentru ca numarul imens de participanti si de relatii intre ei implica o foarte mare varietate care nu poate fi cuprinsa atat de usor. SIngurul mod in care Internetul poate fi tratat este statistic.

Singurul lucru care apropie internetul de spiritualitate pe care-l vad este faptul ca a devenit foarte usor de a creea nise destructive, care pot accelera anumite tendinte destructive si amplificarea fenomenelor de izolare pe care le traiesc anumiti indivizi care prefera noile moduri de comunicare (prin scris) vechilor moduri de comunicare (verbal). 

Faptul ca noile medii de comunicare creeaza relatii cu cost de oportunitate scazut (practic orice relatie de pe internet poate fi terminata si inlocuita cu o noua relatie relativ rapid) antreneaza relatii superficiale (practic nu faci o investitie importanta cand incepi o relatie pe internet).

As zice ca miza spirituala a internetului este cum sa te re-atasezi de persoane in contextul in care formele de comunicare si relatiile generate de ele devin din ce in ce mai impersonale.

In ceea ce priveste cultura viitorului parerea mea este ca ea va fi fragmentata, specializata si extrem de accesibila din punct de vedere fizic (poti sa intri in contact cu oricine oriunde), dar greu de inteles din exterior (din cauza specializarii), o multime de nise care interactioneaza unele cu altele prin diferite mecanisme. 

P.S. Acest post a fost scris in mai multe reprize, n-am reusit sa gasesc o pauza suficient de lunga pentru a-l scrie in liniste ci in reprize de cateva minute, sper ca nu am facut prea multe greseli de ortografie. Imi dau seama ca nu este scris incredibil de bine si este mai mult o lista de idei, dar n-am avut timp sa lucrez prea mult la el.
Am incercat sa aplic anumite concepte economice diferitelor medii de comunicare. 
Nu am facut nici un fel de cercetari in ceea ce priveste diferitele medii de comunicare. 
P2.S Cei care au gasit acest post interesant probabil ca vor avea aceeasi parere si despre acest articol.

* Continut este folosit in intelesul cuvantului “content” din engleza.
** Pentru a vizualiza efectele pe care costurilor de distributie le au asupra continutului care este distribuit inchipuiti-va o palnie prin care continutul este pasat catre consumatori si a carei deschidere este invers proportionala cu costurile de distributie: cu cat costurile scad cu atat palnia se deschide mai mult si cantitatea de continut in circulatie (atat in volum cat si in diversitate) creste.
*** Initial a distribui un document se rezuma la a angaja un copist care sa copieze acel document de mana. Odata cu introducerea tiparului distributia unui document se rezuma la creerea unui linotip sau al unui tipar care urma sa fie folosit la creerea unui numar mai mare de copii. Costul per copie scade odata cu introducerea tiparului, dar nu este zero, nici macar aproape, daca iei in consideratie faptul ca inca se apela la munca manual si faptul ca nivelul de calificare cerut pentru aceasta functie era mare in comparatie cu celelalte ocupatii.
**** De remarcat ca echilibrul economic intre oferta de continut (constransa de costurile de distributie relativ mari) si cerere (in crestere datorita urbanizarii) din aceea vreme este considerata de multi romani ca fiind un echilibru economic optimal in care o fiinta umana se poate dezvolta armonios, modelata de entitatile care finantau distributia continutului. Mediul actual de comunicare, definit de costuri extrem de mici, este vazut cu multa ingrijorare de catre o buna parte dintre romani.

No Comments | Tags: Miscellaneous, Personal

3 October 2008 - 19:15Intelectualii si ziaristii romani fata in fata cu sub-prime-ul american

Later Edit: (Este ciudat ca un post incepe cu un LE, dar ce sa-i faci, cand trebuie…). Din ce in ce mai multi oameni ajung pe acest post cautand informatii despre actuala criza financiara si efectele ei si ajung aici pentru ca ei cauta informatii in limba romana. Dragii mei, incetati sa cautati informatii despre actuala criza economica in limba romana, pur si simplu nu o sa gasiti nimic care merita citit. Faceti un lucru cu cap si cautati informatii in limba engleza, acest lucru va va da access la informatie mai buna, mai multa si mai bine structurata. Dupa cum veti vedea in postul de mai jos in Romania nu exista expertiza necesara pentru a formula o pozitie coerenta pe acest subiect. Faptul ca acest post (un post despre starea precara a cunostintelor in economie ale “elitelor” din Romania) este in primele rezultate in search-urile despre criza financiara pe diferite motoare de cautare este destul de penibil si denota lipsa de comentarii scrise in limba romana pe marginea acestui subiect…
Si acum postul original: 

Urmaresc de o buna bucata de vreme criza financiara care bantuie pietele financiare de mai bine de un an de zile, iar in ultima vreme o urmaresc chiar foarte atent citind vreo duzina de analize zilnic. Nu vreau sa-mi arog vreo autoritate in materie, citesc mai mult pentru ca sunt foarte interesat de finante si pentru ca este de departe cel mai important eveniment din ultima vreme.

Tot citind asa m-am intrebat ce se scrie oare in Romania, mai mult pentru a vedea daca mai am mare lucru in comun cu cei de acolo. Eram curios in primul si in primul rand sa vad cum se pune problema in Romania in privinta unui lucru care pentru mine conteaza destul de mult. Eram de asemenea curios sa vad cam ce fel informatii i se paseaza unui roman de rand pentru ca el sa-si faca o idee despre acest fenomen. Am inceput cu unul din ziarele pentru care aveam un oarecare respect: Cotidianul.

Cotidianul mi se pare (de la 7 fuse orare distanta) un ziar al carui audienta este constituita din clasa de mijloc a Romaniei, audienta cu care reusesc sa ma identific cel mai mult: oameni cu anumite studii, care se bucura de un anumit succes si care au opinii liberale in sensul europeean al cuvantului. Primul articol despre sub-prime pe care l-am vazut a fost acest editorial scris de nimeni altul decat de Mircea Dinescu. Mda, marele poet s-a trezit peste noapte economist si a inceput sa-si dea cu parerea despre interventia statului in economie. Dupa inca un editorial al lui Dinescu mi-a fost clar ca mai bine ar fi ramas la o betie cu Marx, macar asa cititorii ziarului Cotidianul ar fi fost mai castigati.
Bun, pe Dinescu l-am bifat, hai sa vedem ce mai e in Cotidianul despre criza financiara. Pai, ce sa fie, articole pe un subiect economic scrise de tot felul de tipi care n-au mare lucru in comun cu finantele si economie: Teodor Baconski (aparent de profesie teolog) ne explica diferentele dintre pietele de capital din Statele Unite si cele din Europa, Alin Fumurescu (politolog  se pare) ne explica de ce politica este superioara economiei si cum ar fi fost evitat acest fenomen daca politicienii ar fi fost bagati pe fir, etc…

In fata acestei incropeli de opinii am decis ca vreau sa vad si alte pareri din alte ziare. Si asa am ajuns la Romania Libera si la editorialul Alina Mungiu-Pippidi (de profesie politolog). Spre deosebire de confratii de mai sus ai dansei care se multumeau sa formuleze diverse opinii despre economie doamna Pippidi ridica stacheta: se pare care este primul intelectual roman care are curajul sa scrie o opinie asupra planului Paulson (nota: planul Paulson este un plan destul de complex care nu se poate rezuma in cele 2 fraze pe care i le consacra Alina Mungiu-Pippidi). Singurul lucru care merita citita in acest articol este prima fraza: Daca ar fi sa sintetizez actuala criza globala financiara pe intelesul meu, as face-o cam asa. Odata ce ne previne ca dansa nu intelege mare lucru Alina Mungiu-Pippidi incepe sa bata campii. Odata cu acest editorial mi s-a taiat pofta sa mai citesc ce scris Romania Libera despre criza financiara.

Apoi am luat o mica pauza de la sub-prime pentru ca am inceput ca citesc ce scrie Evenimentul Zilei despre sub-prime. EZ nu scrie nimic, dar chiar nimic, intre meciul vietii, analiza EZ si dezastru in fotbal n-am gasit mai nimic despre actuala criza financiara. EZ a fost ultimul cotidian ne-specializat pe care m-am uitat, chiar n-aveam chef sa-mi pierd toata ziua citind ziare din Romania.

Asa ca hai sa trecem la niste ziare specializate. Am inceput cu ziarul Bursa, primul ziar financiar din Romania si pe care mi-l aminteam dinainte sa fi plecat (m-am dus pe situl lor mai mult dintr-o nostalgie pentru logo-ul lor neschimbat de mai bine de 15 ani). Am zburat de pe situl lor in mai putin de 30 de secunde, asta dupa ce am facut cunostinta cu calendarul Bursei. Am crezut initial ca o sa am de a face cu ceva asemanator cu calendarul Barrons in care redactorii fac un rezumat al principalelor evenimente din saptamana care urmeaza. Ei bine, Bursa are un calendar diferit , este vorba de un calendar de agata in perete, nu va recomand sa apasati pe el la locul de munca, veti da peste o tipa sumar imbracata intr-o pozitie provocatoare.

OK, deci asta a fost Bursa. Ia sa vedem Ziarul Financiar. ZF este intr-o liga diferita de Bursa, in primul rand pentru ca nu are calendar ci o gramada de reclame care-ti ingreuneaza cititul. ZF are chiar si o rubrica in care sunt colectate diferitele articole referitoare la criza financiara curenta. Destul de interesant materialul in acesta rubrica, din pacate ii cam lipsesc editorialele. Eu de fapt asta cautam, cautam o serie de articole in ziarele din Romania in care romanului obisnuit sa i se explice cam ce se intampla, care sunt cauzele. Cautand in rubrica de mai sus niste explicatii am dat asupra 2 articole: un articol care expune parerile profesorilor din ASE si un articol care expune parerea lui Ion Iliescu (??????).
Parerile profesorilor din ASE par sa fie un amestec exotic de vechituri, misticism si ecologism:
Bate la usa o noua viziune mondiala care va porni de la ideea ca FMI, Banca Mondiala trebuie respiritualizate (presupun ca conceptul de re-spiritualizare a unei banci este folosit in circuit inchis in ASE, eu inca n-am gasit ceva asemanator in proza economica anglo-saxona)”

De remarcat o diferenta importanta intre economistii de la ASE si economistii din Occident: economistii de la ASE nu cunosc cauzele acestei crize dar cunosc urmarile ei, in timp ce economistii din Occident cunosc foarte bine cauzele crizei, dar habar n-au ce se va intampla:
Crizele acestea au cauze profunde, stiinta veche, clasica nu mai poate sa explice aceste evenimente. Va fi o respiritualizare a stiintei economice, cred ca noua stiinta economica se va numi ‘ecolonomie’, stiinta economica despre sanatatea intregului viu.“ 

Un ultim citat din articolul de mai sus care ar trebui sa ne arate cu cine stam de vorba:
Din punct de vedere tehnic, nu este nicio diferenta intre pierderea a 70 sau a 700 de miliarde de unitati monetare intr-o singura zi. 

Dupa elucubratiile de mai sus suntem adusi rapid pe pamant de limba de lemn a lui Ion Iliescu:
Dincoace, este vorba de cealaltă extremă: a fetişizării pieţei şi a capacităţilor ei, adică este vorba despre un neoliberalism care spune: “statul out (a se remarca folosirea romglezei, semn ca Iliescu e in pas cu trendu-ul), iar economia se reglează de către piaţă şi regulile ei”. Aceasta este iarăşi o extremă care se dovedeşte, iată nerealistă. Adevărul este undeva, la mijloc. 

Ultimul articol din ZF pe care l-am citit este acesta in care America este comparata cu un Bancorex (voi reveni la paralelele dintre crash-urile financiare de la noi si cele din Statele Unit). Nici aici nu sunt prezentate informatii despre cauzele actualei crize economice, potentialele canale de contagiune, etc… ci un mic tratat ieftin despre venalitatea oamenilor.

As mai fi urmarit si alte surse de informatii economice din Romania dar intre timp ma cam saturasem. Dupa un scurt sejur pe Lumea In Criza unde cel mai interesant articol este o traducere proasta din engleza am pus punct.
Dupa cum va spuneam mai sus as fi vrut sa stiu cam ce parere poate sa-si faca un roman obisnuit care citeste ziarele din Romania si am ajuns la opinia ca nu poate sa-si formeze nici o opinie, ci este inundat de stiri din care nu intelege mare lucru si care-l lasa intr-o stare avansata de panica.

Daca as fi sa rezum impresiile cu care am ramas dupa ce am facut aceasta mica revista a presei romanesti as scrie asa ceva:

  • Lucrul care m-a socat cel mai tare este lipsa de discernamant cu care diferite personalitati publice (Alina Mungiu-Pippidi, Mircea Dinescu, etc…)  s-au oferit sa-si dea cu parerea despre lucruri despre care habar n-au. Eu ma simt putin tras in piept de amatorismul acestor intelectuali in care la un moment dat chiar credeam destul de mult. Opiniile pe care le-au dat cu aceasta ocazie ma fac sa ma intreb cand vorbesc despre un domeniu pe care-l cunosc bine si cand alearga dupa cai verzi pe pereti. Sincer sa fiu eu unul voi fi extrem de circumspect cand voi mai citi ceva scris de ei.
  • Lipsa de personalitati in domeniul finantelor sau al economiei. Elitele Romaniei nu au un Martin Wolf, Willem Buiter, Paul Krugman si canalele aferente prin care acesti oameni sa poata intra in comunicare cu romanul obisnuit care ar dori sa stie mai multe lucruri despre acest fenomen foarte important pentru zilele noastre.
  • Amatorismul presei financiare din Romania care se pare ca nu e in stare de a prezenta analize mai adanci asupra acestei crize si care se limiteaza la difuzarea de stiri non-stop catre o audienta care pare incapabila sa le inteleaga. Audienta nu e capabila sa le inteleaga si pentru ca presa financiara nu este in stare sa o educe.
  • Am ramas de asemenea si cu impresia ca multi compara actuala criza cu crahurile bancare de la noi si ca in acest act introduc o doza masiva si iresponsabila de “sa moara si capra vecinului”. Dragii mei, va rog sa luati in calcul ca daca moare capra asta voi o sa zburati din functiile in care sunteti mai repede decat poti sa zici sub-prime. Dupa cum seful Reservelor Federal Americane spunea, s-ar putea ca maine sa nu mai existe o economie.
  • Exista un interes destul de mare pentru ceea ce se intampla afara.

Aici inchei acest post. Presupun ca daca cineva va poposi aici va ajunge printr-un search Google si ca va cauta informatii despre actuala criza economica. Pun aici o lista de diferite articole care il pot lamuri. Singura problema este insusirea unui anumit vocabular, articolele sunt pline de termeni tehnici cu care majoritatea oamenilor s-ar putea sa aiba probleme. Daca cineva are dificultati in intelegerea termenilor il rog sa puna intrebari in comentarii si voi incerca sa-i raspund daca voi avea timp.

Deci aceasta este lista:

  • Paul Krugman despre planul de salvare. Ce mi se pare cel mai important in acest articol este cum PK rezuma istoria actualei crize in 4 fraze, mai putin analiza planului.
  • Problemele actuale ale firmelor de investitii rezumate de Richard Balwin. Problemele reducerii de capital prin investitii in ipoteci sub-prime si diferentele dintre problema de lichiditate (o institutie financiara are banii bagati in active solide, dar nu-i poate scoate din aceste active fara a le pune pe piata in cantitati masive, lucrul care ar face ca pretul activelor, si implicit valoarea institutiei, sa scada) si insolvabilitate (institutia financiara are banii bagati in active “toxice”). De asemenea discuta problemele de leverage si de-leverage dezordonat.
  • Diferitele mecanisme prin care criza financiara din Statele Unite poate atinge Europa.
  • O anatomie a crizei financiare de pe vox. Vox este un alt site pe care sunt publicate diferite analize despre aceasta criza.
  • Blogul lui Willem Buiter - destul de complex, cere o intelegere destul de buna a diferitelor instrumente financiare.
  • Free Exchange - un bun blog de popularizare a diferitelor concepte economice, in momentul de fata are o masa rotunda axata pe actuala criza financiara.
  • The Euro-Intelligence blog. Personal, consider acest sit destul de alarmist. Totusi, daca faci abstractie de acest lucru poti gasi informatii destul de utile si link-uri catre alte sit-uri la fel de utile, mai ales despre situatia din Europa.
  • Martin Wolf’s Forum.
Sper ca aceste resurse vor fi de ajutor.
Later Edit: La categoria “daca taceai, filozof ramaneai” se adauga si Patapievici. In aceasta insiruire de idei prost legate (citatul “John Maynard Keynes a fost un om care a susţinut teorii economice false ori parţial false, dar a avut fler în afaceri şi a făcut o enormă avere“ merita pus in rama) Patapievici arata ca nu poate ramane mai prejos de confratii sai experti in datul cu batzul in balta. Articolul merita citit pentru umorul involuntar care musteste din fiecare paragraf.

No Comments | Tags: Personal

29 September 2008 - 17:58Romgleza

Citeam azi Dilema veche cand am fost socat sa citesc cateva fraze in romgleza scrise de Plesu: …dar am văzut şi bătrîni pergamentoşi, aflaţi în anticamera exitului…, …al salahoriei de catedră, rezultate din imperativul: „publish or die!“. 

Incredibil!!! Plesu este ultimul om pe care as fi crezut ca va vorbi aceasta limba. Sper ca va renunta repede la ea, limba romana este prea frumoasa si Plesu o vorbeste cu mult prea mult har pentru a-si reduce editorialele la nivelul exprimarii unui piarist semi-analfabet.

Astept cu nerabdare urmatorul editorial liber de romgleza!!!!
 

P.S. This is not “fucking funny”. Nu-mi vine sa cred ca Andrei Plesu a scris randurile de mai jos:
…E inteligent, e citit, e funny. Fucking funny!…
Foarte ciudat…

No Comments | Tags: Personal

4 June 2008 - 19:25Cristian Paturca aruncat in strada

Unul din simbolurile sperantelor de la inceputul anilor 90 este aruncat in strada pentru ca nu-si poate plati chiria. Cine isi mai aminteste de Cristian Paturca, de Piata Universitatii in primele luni ale lui 1990, cine isi mai aminteste de acele vremuri in care romanii pareau sa aiba o sansa la o viata mai buna?

Pacat de el si de societatea romaneasca care ii impartaseste soarta…

No Comments | Tags: Personal

10 April 2008 - 12:52The Olympic torch saga

This is what carrying the Olympic torch thru San Francisco looked like:
The first torchbearer held the Olympic flame aloft triumphantly. She waved to the crowd and set off — and promptly ran into a warehouse.(src).
After, of course, being carried thru London (seconds 25 thru 35 are particularly telling) and Paris (carrying the torch in a bus amids boos and police on roller-blades stands out).

I am wondering if the IOC realizes what these events are doing to its brand (*) because lately the Olympic torch has become the symbol of collaboration with a brutal regime which has to be put out rather than a symbol of peace and fraternity. I am also wondering how things will play out in Beijing, because this is where the next episode of this saga will probably play. Right now the torch is safely out of the Western world where dissent is allowed (**) and it is passing thru a string of authoritarian regimes where it will not encounter any serious resistance.
I would not be too surprised if the Olympic stadium will be empty, most of the Olympic tourists preferring to stay at home. I would not be too surprised if the Chinese government would fill this stadium with people picked up at random from the street. And I would not be too surprised if we will have some similar incidents in Beijing as well. If we do have these incidents the last place that I would be in is in IOC’s shoes: they would pretty much have to wait on the sidelines and pray that the Chinese government will not quell these dissenters (which happen to be all IOC customers) with too much brutality.

Personally, I think that these events are good. They are bringing home to the IOC the dangers of doing business with dictatorships: they could devalue your brand and beat the hell of the people that believe in your values in front of the cameras. Maybe they will think twice before awarding the place where the next Olympic games will take place…

* Unlike the IOC the Chinese government doesn’t have these PR problems. It will probably continue to act the way that it does, brutally that is, after all its interests lie exclusively in providing cheap labor to the Western world and using the gains from it for consolidating its regional position. China is light years away from having any meaningful dialogue with a regular guy living in the Western world.

** The fact that the IOC banks on the success of this torch-bearing missing on collaboration with authoritarian regimes will not be lost on many. If I were in a decision-making position within the IOC I would play down the passing of the torch thru these countries because it would stress this collaboration even more. After all, IOC’s main customer is living in the Western world and you probably don’t want to alienate it by playing down its values…

No Comments | Tags: Personal

6 February 2008 - 22:34Voyage, voyage

Au dessus des vieux volcans,
Glisse des ailes sous les tapis du vent,
Voyage, voyage,
Eternellement.
De nuages en marécages,
De vent d’Espagne en pluie d’équateur,
Voyage, voyage,
Vole dans les hauteurs
Au dessus des capitales,
Des idées fatales
Regardent l’océan…

Voyage, voyage
Plus loin que la nuit et le jour, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Dans l’espace inouï de l’amour.
Voyage, voyage
Sur l’eau sacrée d’un fleuve indien, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Et jamais ne revient.

Sur le Gange ou l’Amazone,
Chez les blacks, chez les sikhs, chez les jaunes,
Voyage, voyage
Dans tout le royaume.
Sur les dunes du Sahara,
Des iles Fidji au Fujiyama,
Voyage, voyage,
Ne t’arrêtes pas.
Au dessus des barbelés,
Des coeurs bombardés
Regardent l’océan.

Voyage, voyage
Plus loin que la nuit et le jour, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Dans l’espace inouï de l’amour.
Voyage, voyage
Sur l’eau sacrée d’un fleuve indien, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Et jamais ne revient.

Au dessus des capitales,
Des idées fatales
Regardent l’océan.

Voyage, voyage
Plus loin que la nuit et le jour, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Dans l’espace inouï de l’amour.
Voyage, voyage
Sur l’eau sacrée d’un fleuve indien, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Et jamais ne revient.

No Comments | Tags: Personal